Banda adezivă imprimată este utilizată în principal pentru ambalarea produselor, cum ar fi sigilarea cutiilor, împachetarea și etichetarea. Banda de ambalare imprimată necesită o bună aderență, o anumită rezistență și duritate pentru a asigura fermitatea și etanșeitatea ambalajului. Deci, care sunt metodele de testare pentru banda adezivă imprimată?
① Inspecția calității imprimării: inspecția vizuală combinată cu carduri de culoare standard, lupe și alte instrumente este utilizată pentru a evalua claritatea, culoarea și acuratețea înregistrării modelelor și textului imprimat. Pentru detectarea abaterii culorii, se poate folosi un colorimetru pentru măsurare precisă; diferența de culoare față de eșantionul de culoare standard ar trebui să îndeplinească intervalul specificat.
② Inspecția calității suprafeței benzii și a marginilor: în condiții de lumină naturală sau de iluminare standard, observați vizual suprafața benzii pentru defecte precum bule, particule, riduri, zgârieturi și delaminare, precum și dacă marginile sunt îngrijite, ondulate sau neuniforme în lățime. Pentru defecte minore, pentru observare pot fi folosite echipamente de mărire, cum ar fi microscoape.
① Măsurarea lățimii: Folosind instrumente de măsurare cu precizia necesară (cum ar fi șublere, micrometre etc.), măsurați lățimea în diferite locații de pe bandă. Luați valoarea medie ca lățime a benzii. Rezultatul măsurării trebuie să îndeplinească cerințele privind valoarea nominală și toleranța.
② Măsurarea lungimii: Desfășurați banda din miez la o viteză uniformă. Utilizați un contor de contor sau alt dispozitiv de măsurare a lungimii pentru a măsura lungimea reală a benzii. Valoarea măsurată nu trebuie să fie mai mică decât lungimea nominală.
③ Măsurarea grosimii: Folosiți un indicator de grosime pentru a măsura grosimea în diferite locații de pe bandă, inclusiv grosimea substratului și grosimea totală (grosimea substratului + adeziv). Precizia de măsurare a manometrului de grosime ar trebui să îndeplinească cerințele de testare, iar rezultatele măsurătorii trebuie să îndeplinească intervalul de grosime și cerințele de uniformitate specificate în standardul de produs.
① Testul de rezistență la tracțiune și alungire la rupere: Conform standardelor relevante, tăiați o probă de o anumită dimensiune din bandă și efectuați un test de tracțiune pe o mașină de testare universală la viteza de tracțiune specificată. Înregistrați valoarea forței maxime la rupere (adică rezistența la rupere) și alungirea la rupere (calculați alungirea la rupere). Procesul de testare trebuie să controleze strict condițiile de mediu, cum ar fi temperatura și umiditatea, pentru a asigura acuratețea rezultatelor testelor.
② Testul de aderență inițial: Metoda cu bile de rulare utilizată în mod obișnuit pentru testarea inițială a aderenței implică plasarea unei bile de oțel de o dimensiune specificată pe o bandă adezivă înclinată și observarea distanței de rulare sau poziția de oprire a mingii pentru a evalua aderența inițială a benzii. Echipamentul de testare trebuie să îndeplinească cerințele standard și trebuie calibrat înainte de fiecare test.
③ Test de aderență de ținere: Folosind un tester de aderență de reținere, proba de bandă adezivă este lipită de o placă de testare specificată și se aplică o anumită presiune. Placa de testare este apoi suspendată vertical și, în condiții de temperatură și timp specificate, banda este observată pentru fenomene precum detașarea sau deplasarea pentru a determina dacă adezivul de prindere a benzii îndeplinește cerințele. Precizia și stabilitatea testerului de aderență au un impact semnificativ asupra rezultatelor testelor și necesită întreținere și calibrare regulată.
④ Test de rezistență la exfoliere: proba de bandă adezivă este lipită de suprafața obiectului de lipit. La viteza și unghiul de decojire specificate, se folosește o mașină de testare la tracțiune pentru a îndepărta banda de pe suprafață. Se înregistrează schimbarea forței în timpul peelingului și se calculează rezistența medie la exfoliere. Cheia pentru testarea rezistenței la exfoliere este asigurarea calității aderenței probei, precizia vitezei și unghiului de exfoliere și precizia echipamentului de testare.
① Detectarea limitelor de substanțe periculoase în adezivi: Metodele de analiză chimică, cum ar fi cromatografia gazoasă-spectrometria de masă (GC-MS) și cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC), sunt utilizate pentru a analiza calitativ și cantitativ substanțe nocive, cum ar fi formaldehida, benzenul, toluenul și xilenul din adezivi. Rezultatele testelor trebuie să respecte limitele specificate în standardele naționale. Procesul de testare trebuie efectuat strict în conformitate cu procedurile de operare standard relevante pentru a asigura acuratețea și fiabilitatea datelor de testare.
② Test de rezistență la coroziune chimică: proba de bandă este scufundată într-un reactiv chimic de concentrație și temperatură specificate. Modificările de aspect ale benzii sunt observate periodic pe o anumită perioadă (de exemplu, umflare, decolorare, delaminare etc.), iar modificările proprietăților fizice ale benzii (de exemplu, rezistența la tracțiune, rezistența la exfoliere etc.) sunt testate pentru a evalua rezistența la coroziune chimică a benzii. Tipul, concentrația, timpul de imersie și temperatura reactivilor chimici utilizați în test trebuie determinate în conformitate cu mediul de utilizare prevăzut al benzii și standardele relevante.
① Test de degradabilitate: Pentru benzile imprimate biodegradabile, sunt utilizate metode de testare adecvate pe baza metodelor lor de degradare (de exemplu, biodegradare, fotodegradare, hidroliza etc.). De exemplu, testul de biodegradabilitate poate îngropa proba de bandă într-un anumit sol sau mediu de compostare și poate monitoriza pierderea de masă, modificările proprietăților mecanice și produsele de degradare ale benzii într-o anumită perioadă pentru a evalua dacă biodegradabilitatea acesteia îndeplinește cerințele standard. Procesul de testare trebuie să simuleze condițiile reale de mediu și să controleze strict parametrii de testare.
② Evaluarea reciclabilității: prin analiza compoziției materialelor benzii imprimate și combinând-o cu tehnologiile de reciclare existente, se evaluează fezabilitatea și metodele de reciclare. De exemplu, pentru benzile imprimate cu substraturi de film din plastic, compatibilitatea și procesabilitatea acestora în sistemele de reciclare a plasticului pot fi analizate în funcție de tipul lor de material (de exemplu, BOPP, PET etc.).
③ Detectarea conținutului de metale grele: conținutul de metale grele (plumb, mercur, cadmiu, crom etc.) din banda imprimată este detectat folosind instrumente precum spectrometria de absorbție atomică (AAS) și spectrometria de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICP-MS). Rezultatele testelor trebuie să fie mai mici decât limitele specificate în standardele naționale. Procesul de testare trebuie să urmeze metodele de pregătire și analiză a probelor din standardele relevante pentru a asigura acuratețea și fiabilitatea rezultatelor testelor.
